Apar atunci când una din părțile sistemului imunitar lipsește sau nu funcționează cum ar trebui. În astfel de cazuri, organismul este vulnerabil la infecții care în mod normal pot fi învinse de organism.
Imunodeficiențele pot fi primare (congenitale) sau secundare (dobândite).
Organizația Mondială a Sănătății recunoaște 185 tipuri de imunodeficiențe primare, cele mai comune dintre acestea având legătură cu producerea deficitară de anticorpi.
Terapiile implică administrarea regulată de imunoglobuline, pentru reducerea frecvenței și gravității infecțiilor și pentru creșterea speranței de viață.
Apar atunci când sistemul imunitar începe să atace celule sănătoase ale propriului organism, și nu mai face diferența între celulele proprii și unele străine.
La nivel mondial exisă o mare varietate de boli autoimune care afectează milioane de oameni. Incidența acestor afecțiuni pare să fie în creștere.
Terapiile recomandate în astfel de cazuri implică administrarea de imunoglobuline.
Reprezintă o infecție a ficatului care afectează milioane de oameni la nivel mondial. Complicațiile sunt asociate cu ciroza și cancerul de ficat. O opțiune viabilă în astfel de cazuri este reprezentată de transplantul de ficat. Profilaxia reinfectării cu VHB poate fi asigurată în mod eficient cu administrarea de imunoglobulină anti-hepatitică B, în combinație cu tratamentul cu antivirale.
Hepatita B este contagioasă, putând fi transmisă de la mamele purtătoare la făt în momentul nașterii. În astfel de cazuri, se recomandă administrarea aceleiași imunoglobuline anti-hepatitice B.
Este o boală hemoragică ereditară cauzată de deficitul unei proteine de coagulare (factor de coagulare), prezentă în mod normal în plasmă. Aceasta face ca persoanele care suferă de această afecțiune să sângereze pentru o perioadă de timp mai mare decât la persoanele al căror nivel de factori de coagulare este normal.
Boala se transmite ereditar de la tată la fiică și de la mamă la fiu. Incidența ei este de 1 sau 2 din 10.000 nașteri de sex masculin. În România, există aproximativ 2.200 de hemofilici.
Hemofilia poate fi gestionată cu succes prin terapia de înlocuire a factorului de coagulare deficient. Terapia poate fi “la cerere” pentru tratamentul sângerărilor active sau “profilactică”, prin menținerea nivelului de factori de coagulare pentru a preveni sângerările.
Este un sindrom clinic datorat unei reacții negative a organismului la o infecție. Evoluția clinică de la sepsis la sepsis sever și șoc septic poate fi foarte rapidă, mortalitatea corelată crescând exponențial de la o fază la alta. Sepsisul sever este o condiție patologică de sepsis complicată de cel puțin o disfuncție de organ. Șocul septic, ca evoluție a sepsisului sever, este asociat unei insuficiențe circulatorii acute cu hipotensiune arterială și refractară la o terapie fluidică adecvată.
Timpul este unul dintre variabilele cele mai importante în diagnosticarea și tratamentul pacienților cu sepsis, iar întârzierile pot cauza insuficiențe multiple de organ ireversibile.
O opțiune de tratament constă în administrarea intravenoasă, în fazele timpurii de sepsis sever sau șoc septic, de imunoglobulină cu IgM îmbogățit, în plus față de terapia antibiotică.
Reprezintă o boală gravă ce afectează sistemul nervos și care determină contracții musculare severe, în special la nivelul maxilarului și al gâtului. Este cauzată de o bacterie care ajunge în organism prin intermediul unei tăieturi adânci sau a unei înțepături.
Terapia presupune imunizarea activă cu anatoxina titanic, prin administrarea vaccinului titanic absorbit. Acesta ajută organismul să își creeze propria protecție (anticorpi) împotriva tetanosului. Lipsa oricărui tratament poate pune viața în pericol.
